Sursa foto: Ivmonica/Shutterstock.com
Situat la poalele Muntilor Calimani, la doar 50 de kilometri departare de municipiul Bistrita Nasaud, lacul Colibita a devenit din ce in ce mai atractiv pentru turistii romani si din strainatate, datorita frumusetii sale virgine, aerului pur si, nu in ultimul rand, legendelor care circula in jurul acestei zone. Localnicii sustin ca exista un blestem aruncat asupra lacului si ca acesta isi ia tribut, in fiecare an, cel putin o viata.
Asezat la o altitudine de 800 de metri si intins pe o suprafata de 5 kilometri lungime, lacul Colibita se gaseste intr-un loc care, inainte de 1850, era aproape necunoscut in Romania, avand o populatie de doar 14 locuitori. In 1869, lucrurile au inceput sa se schimbe. In acel an, oamenii din sat au amenajat o biserica si au construit un drum ce facea legatura intre Colibita si Muresenii Bargaului, cu scopul de a simplifica transportul de lemne din regiune.
Denumirea lacului provine, evident, de la numele localitatii si face referire la “colibe”, primele locuinte construite de ciobanii care s-au asezat in zona acum cateva sute de ani si care, incetul cu incetul, au transformat acest loc pitoresc intr-un stat prosper si tot mai frecventat pentru frumusetile sale naturale.
Dar turismul in regiune a inceput sa se miste datorita unui tamplar de origine germana pe nume W. Ianitchi care, in anul 1918, a ridicat mai multe case si pensiuni pentru sasii din Bistrita ce veneau la Colibita sa isi petreaca vacantele.
Turismul in zona a luat amploare datorita proprietatilor curative ale aerului, Colibita fiind recunoscuta drept localitatea cu cel mai pur aer din Romania.
Nu doar frumusetile naturale i-au atras pe bistriteni sa vina la Colibita. Vestile despre puritatea aerului de aici au inceput sa fie cunoscute inca din 1883, cand o tanara bistriteanca a reusit sa se vindece de TBC datorita aerului bogat in ozon din aceasta regiune. Mai mult, in localitate a existat un sanatoriu ce trata boli pulmonare, care a rezistat cativa zeci de ani pana cand a fost distrus din cauza unui incendiu.
De aceste calitati impresionante ale aerului din Colibita au luat seama si membrii asociatiei “Caritatea” de la Cluj, care au pus bazele amenajarii unui sanatoriu pentru vindecarea studentilor cu afectiuni respiratorii in 1923.
Se spune ca zona este blestemata de vechii locuitori…
“Mana intinsa care nu spune o poveste, nu primeste nimic” este o vorba dintr-un celebru film romanesc. Ei bine, turismul in Colibita a crescut foarte mult si datorita legendelor controversate legate in special de lac.
In anul 1979, autoritatile au hotarat stramutarea satului Colibita pe dealurile din jur, mai exact in localitatea Mita, cu scopul de a construi un lac de acumulare pe vechea localitate din vale. Lacul de acumulare era menit sa alimenteze intreaga zona cu apa.
Chiar daca inginerii si muncitorii care s-au ocupat de aceasta lucrare au sustinut ca au curatat foarte bine valea, scotand inclusiv copacii, fostii localnici sunt siguri ca pe fundul lacului inca se mai gasesc cladiri ale vechiului sat.
Una dintre povestile care circula in zona face referire la o veche biserica scufundata in lac. Localnicii spun ca, atunci cand lacul este scazut, crucea bisericii iese la iveala.
Oamenii din Mita sustin ca in lacul Colibita exista pesti foarte mari care ataca sau mananca oamenii ce se aventureaza in apa. Totodata, batranii spun ca cei care au fost obligati sa-si lase casele in urma pentru a se muta in Mita, au blestemat lacul ce avea sa fie construit in zona. Deoarece este blestemat, lacul Colibita ia, in fiecare an, tribut vieti omenesti.
Legendele tulburatoare ale zonei sunt insa umbrite de frumusetea neasemuita a lacului si ale dealurilor ce il inconjoara. Astazi, in Colibita exista o multitudine de facilitati si locuri de cazare, cum ar fi cele din link: https://goo.gl/oSctjT, dar si restaurante traditionale, posibilitati de plimbare cu caiacul pe lac, inot, pescuit, drumetii montane si multe alte activitati interesante.
