Bucurestiul nu are numai cladiri-simbol sau restaurante moderniste, cocotate in varful unor cladiri de otel si sticla. Are, deopotriva, cateva restaurante amenajate in locuri pe care – vazute la prima vedere – ai fi vrut mai degraba sa le faci una cu pamantul, decat sa te apuci sa le renovezi. Ei bine, exista si arhitecti care au mizat pe acele cladiri. Acei oameni care le-au regandit fiecare milimetru incarcat de istorie, le-au valorificat si le-au redat frumusetea de altadata.
Iata o serie de cinci astfel de restaurante deschise in cladiri de patrimoniu, toate din Bucuresti.
Restaurantul Casa Alba din Baneasa
Amplasat intr-un peisaj mirific de la marginea Bucurestiului, in Padurea Baneasa, Restaurantul Casa Alba era celebru pana in 1989, fiind frecventat cu precadere de favorizatii nomenclaturii comuniste. Cladirea in care este amenajat restaurantul a fost construita la 1930 de catre arhitectul Octav Doicescu. La noua ani dupa, cladirea devenise deja una din marile atractii ale Expozitiei Internationale de la New York. Locatia este fabuloasa, beneficiind si de un parc superb amenajat, care atrage astazi bucurestenii nu neaparat pentru o gustare romaneasca, cat pentru o plimbare pe alei.
Caru’ cu Bere
Un adevarat monument de arhitectura este restaurantul Caru’ cu Bere de pe strada Stavropoleos din Centrul Vechi al Capitalei. Celebra berarie (astazi un mare restaurant) a fost deschisa in 1879 in vechiul han Zlatari, insa cladirea actuala a fost ridicata in 1899 de catre mostenitorii lui Nicolae Mircea, venit in Bucuresti din comuna transilvaneana Cata (pe langa Sighisoara), care apartinea la acea vreme Imperiului Austro-Ungar. Comertul cu bere era in plina dezvoltare, tot atunci aparand si primele fabrici de bere – Luther si Bragadiru.
Caru’ cu Bere este o poveste frumoasa, cu o istorie veche de peste un secol, pastrata inca in toate colturile sale, rotunjite de vreme. Cladirea a fost construita dupa planurile arhitectului polonez Siegfried Kofczinsky, care la cei 41 de ani ai sai a contribuit si la amenajarea Castelului Peles. Restaurantul are o suprafata utila de 1600 de metri patrati, este construit pe doua etaje si a fost conceput inca de la inceput cu instalatie de climatizare si de apa. Are chiar si un put propriu.
La Bonne Bouche
Bistroul frantuzesc este amplasat – cum altfel? – pe Strada Franceza din Capitala, intr-un spatiu care, pana sa fie reamenajat, ajunsese intr-o stare avansata de degradare. Cladirea pastreaza inca boltile de caramida originale, stalpul construit din „piatra de Paris” si stalpii vechi, metalici, prinsi in nituri de fier.
Negresco
Tot pe strada Stavropoleos din Centrul Vechi al Capitalei se afla si Restaurantul Negresco, amenajat pe doua niveluri ale unei cladiri monument istoric, construite in anul 1882. Lucrarile de amenajare au fost gandite si proiectate de arhitectul Serban Sturdza, recunoscut drept sustinator al multor proiecte intrate in patrimoniul cultural al Romaniei. Impresionanta este scara care duce la vinoteca din subsol, marcata printr-o usa metalica ce poarta semnatura artistului feronier Fabien Monestier, din Franta. Scara este imbracata in mozaic auriu. Lambriurile, podeaua ceramica, vitraliile si boltile de caramida din vinoteca sunt cele originale.
Lacrimi si sfinti
Fiind unul dintre cele mai cunoscute restaurante, Lacrimi si sfinti a fost renovat si regandit sa valorifice un spatiu intrat in patrimoniul cultural. Localul este amplasat pe strada Sepcari din centrul istoric al Bucurestiului. Lucrarile de reamenajare poarta semnatura arhitectului Corvin Cristian, care a reusit sa creeze cu foarte mult bun gust un spatiu autentic romanesc, presarat cu accente moderne. Multe dintre obiectele esentiale sau ornamentale provin din case vechi romanesti, autentice, culese de arhitect in timpul documentarii sale prin tara. Lemnul joaca un rol foarte important in amenajarea restaurantului, insa aici vorbim de lemn recuperat si transformat, nu de cel virgin. Ferestele bucatariei, de exemplu, provin de la o casa parasita din Perisorul de Dolj, iar usa bucatariei a fost adusa tot din Dolj, de data aceasta de la un dispensar. Si Sighisoara a venit la Bucuresti, fiind prezenta in usa de la intrare, in vreme ce grinzile au fost recuperate de la un hambar din zona Muresului. Nemaivorbind de vechiturile revalorificate: oglinzile, lampile cu gaz, incuietorile metalice care au fost integrate exact acolo unde se simtea nevoia de ele.
Exista insa si obiecte noi – mesele, scaunele sau lambrisarile, precum si multimea de obiecte traditionale create de artisti din Harghita, Valcea, Medias si Sighisoara.
