Putini romani au auzit de satul Viscri, cochet si plin de verdeata, marcat inca de traditiile vechi romanesti. In cazul lui, cand spunem traditii ne referim nu doar la obiceiurile vechi, mostenite si transmise mai departe, la gastronomia veche romaneasca, ci si la obiceiul localnicilor (pastrat aproape cu sfintenie) de a-si mobila casele cu obiecte pictate manual. Mobilierul modern nu-si are locul aici, ar fi o blasfemie.
Frumusetea satului Viscri – Deutschweißkirch este numele sasesc al localitatii – a fost adusa recent “in lumina reflectoarelor” de Printul Charles al Marii Britanii, care a cumparat o casa in acest sat la mijlocul anilor ’90 si a renovat-o pastrandu-i intact aspectul traditional. Ulterior, Viscri a ajuns subiectul documentarului “Wild Carpathia” (realizat de britanicul Charley Ottley), acela fiind si momentul in care micul sat transilvanean a intrat in atentia romanilor. Si nu numai: ca urmare a publicitatii facute indirect de Printul Charles, numarul turistilor care viziteaza anual aceasta localitate intrata in patrimoniul UNESCO depaseste 15.000.
Mestesugurile sunt la ele acasa aici. Toarcerea lanii si impletirea sosetelor este o indeletnicire atat de comuna, incat aproape toate portile caselor sunt decorate la exterior cu zeci de perechi de sosete de lana naturala, colorate, cu dungi sau uni, prinse in cate un cuisor (pot fi cumparate cu 10 sau 20 de lei perechea). Pe banci de lemn stau stivuite perechi de papuci sau botosi impletiti din aceeasi lana colorata si captusita cu blana de oaie. Caciuli si caciulite, veste si fulare. Si lavitele! Minunatele lavite tesute la razboi de femeile din Viscri, in serile de iarna. Este pur si simplu o adevarata desfatare sa te plimbi prin preajma lor si sa stai de vorba cu localnicii mandri ca arta mostenita din batrani este in sfarsit recunoscuta. Si chiar vanduta in Europa sub marca “made in Viscri” – dulceata de Viscri, de exemplu, preparata dupa o reteta secreta, este deja celebra in Europa.
Cum ajungi: Satul Viscri este destul de bine ascuns in inima Transilvaniei, dar asta nu inseamna ca nu ai sa-l gasesti. Daca pleci din Bucuresti, trebuie sa stii ca doar 260 de kilometri te despart de Viscri. Mergi pana la Brasov, iar de acolo mai ai de parcurs 90 de kilometri – adica inca o ora pe E60, iar in dreptul localitatii Bunesti (un alt sat frumos, sasesc), vei vedea un indicator spre Viscri; de aici mai ai de mers doar 8 kilometri pe un drum serpuit si ingust, asemeni satelor din Provence. Fara lavanda si vita-de-vie, ci cu pasuni si fanete colorate.
Din Sibiu pana la Viscri sunt 130 km, iar de la Cluj – Napoca, aproape 200 km.
Unde sa te cazezi:
Daca ajungi in Viscri, ai sa descoperi ca pensiunile sau casele de oaspeti nu au nume, ci un simplu numar.
Viscri 125, de exemplu, este o locatie indicata familiilor cu copii – care se vor simti aici foarte importanti: au la dispozitie un loc de joaca, scaunele, masute si paturi construite special pentru ei. In caz de vreme ploioasa, copiii pot imprumuta umbrele si cizme de cauciuc. Mai mult, exista programe special concepute pentru ei: workshop-uri de gourmet cooking – Kids in the kitchen sau arts & crafts – The Funky Pumpkin.
Adresa: Viscri 125, judetul Brasov
Viscri 195 – o alta casa saseasca, decorata in acelasi stil recunoscut, cu mobilier de lemn si dulapuri pictate manual, cu lazi de zestre si paturi traditionale sasesti, cu sertare. Aici vei fi intampinat cu un pahar de visinata sau afinata de casa, iar la cerere, proprietarii organizeaza o zi speciala de copt paine si lichiu (o placinta taraneasca, umpluta cu branza sau fructe) in cuptorul din curtea casei.
Adresa: Viscri 195, judetul Brasov
Ce sa vizitezi:
In Viscri traiesc putin peste o mie de locuitori – sasii de altadata l-au parasit la inceputul anilor 90, dupa caderea comunismului. Dar este localitatea cu cea mai veche si cea mai spectaculoasa biserica fortificata saseasca din Romania, care dateaza din secolul XIII si face parte din patrimoniul UNESCO.
Biserica evanghelica este inconjurata de ziduri inalte, pentru ca a fost cetate de aparare, astfel ca nu poate fi admirata din exterior. Interiorul fortificatiei este insa impresionant: toate tunurile si bastioanele (numeroase, de altfel) au guri de tragere. Se poate ajunge chiar si in turnul bisericii, insa treptele sunt inguste, inalte si intunecate; curajosii au parte insa de o priveliste superba. Nu trebuie sa ratezi camerele vechi ale muzeului, decorate cu lazi de zestre sasesti pictate manual, ceramica folosita la mesele de duminica, patuturi de lemn si carti de rugaciuni vechi de peste 200 de ani sau costume populare de nunta, din aceeasi perioada.
Orga bisericii este veche de 300 de ani si a fost construita de Johann Thois.
Taxa de vizitare: 4 lei
Program: 10.00 – 13.00; 15.00 – 18.00
