Desi pare incredibil, mai exista locuri salbatice in Romania, paduri nesfarsite si peisaje ce te lasa fara cuvinte. Zone in care simti energia pamantului si in care parca ti-e teama sa vorbesti putin mai tare, ca sa nu destrami vraja.
Un astfel de loc se afla in Muntii Sureanu, despre a caror frumusete se spune ca iti taie respiratia. Nu sunt abrupti si nici greu de urcat, nu au varfuri prea semete si nici custuri glaciare, dar peisajul pe care ti-l ofera in timpul ascensiunii este ireal.
Teoretic, Muntii Sureanu apartin judetului Alba, desi se afla la limita a trei judete: Alba, Sibiu si Hunedoara. Fac parte din grupa muntoasa a Muntilor Sureanu – Parang – Lotrului, iar cel mai inalt pisc este Varful lui Patru (2.130 m altitudine). Muntii Sureanu sunt despartiti de Muntii Cindrel (din judetul Sibiu) de raul Sebes, si de Muntii Lotrului (din judetul Valcea) de paraul Tartarau. In vest, sunt delimitati de Depresiunea Hategului, la est de Depresiunea Petrosani si raul Jiu, iar la sud – de Muntii Parang.
Ceea ce-i face insa extrem de pitoresti sunt pajistile alpine; sisturile cristaline care se suprapun peste rocile de granit si calcarele de pe latura sudica, sculptate de vreme si transformate in chei, pesteri si ravene.
Si frumusetea nu se opreste aici: Muntii Sureanu sunt strabatuti de foarte multe rauri, cele mai importante fiind Sebesul, raul Mare si raul Mic, Orastie, Sipot, Ciclovina, Sura Mare sau Strei. Exista si rauri subterane, dar si lacuri de acumulare: Tau-Bistra, Obreja, Canciu si Petresti. E lesne de inteles de ce, intr-o bogatie naturala atat de mare, isi fac veacul zeci de specii de plante, animale si pasari. In zona subalpina jnepenii, ienuperii, smardarul, azaleea pitica, afinul si merisorul cresc in liniste, nestingheriti.
Un “etaj” mai jos este rezervat coniferelor – specii de brazi si molizi nemaintalnite in alte zone, socul, paltinul de munte, scorusul de munte sau zambrul. Iar jos, la poalele lor, ferigile, perisorul si macrisul iepurelui formeaza adevarate covoare de verdeata. Aici intalnesti adevaratele minunatii ale muntilor: padurile de foioase, formate din fagi si goruni, intalnite in special intre vaile Strei si Cugir sau in zona de nord-vest a Muntilor Sureanu.
Pini, salcami, anini, muschi de turba, deditei, crucea voinicului – pe toate le vei gasi in Muntii Sureanu. Intre atatea plante si paduri e lesne de inteles ca si fauna este la fel de bogata. Daca iti vei petrece cateva ore in salbaticia muntilor Sureanu, ai putea intalni o sumedenie de pasari: de la ciocarlia urecheata, fasa de munte sau pietrarul, pana la brumarita, mierla de piatra, pasarea omatului sau corbi. Daca esti o persoana norocoasa, poti sa zaresti impresionanta acvila de munte.
Nu te mira daca atunci cand vei traversa un rau vei da peste salamandre, tritoni, nisiparite sau zglavoci. Mai rau este sa te intalnesti “face to face” cu un urs, lup, mistret, o vulpe sau un ras – te plimbi doar in habitatul lor natural!
Atractii turistice in Muntii Sureanu
Printre padurile si pasunile muntilor Sureanu stau ascunse si cateva obiective turistice care merita vizitate. Amintim aici doar de Cheile Banitei – Dealu Bolii, Cetatea Banitei sau Pestera Bolii.
Cheile Banitei sunt extrem de spectaculoase – vei asista la una dintre cele mai mari opere de arta ale naturii si a raurilor care au sapat in peretii calcarosi ai muntilor culoare adanci si extrem de inguste, dar destul de accesibile. Nu sunt foarte lungi, au aproape 300 de metri si le gasesti la 8 kilometri distanta de Petrosani (pe DN 66 intre Petrosani si Simeria), in culoarul Banita – Merisor – Baru, la intalnirea a doua depresiuni: Petrosani si Hateg.
Desi pare greu de crezut, cheile sunt sapate de un banal parau, Banita, care odata ce a intalnit in calea sa acesti pereti calcarosi, i-a erodat in cea mai spectaculoasa forma. Vei intalni scobituri superbe in roca, care iau uneori forma unor linguri de marimi diferite: de la cativa centimetri, la cativa metri.
Cetatea Banitei (sau Cetatea Bolii, cum i se mai spune) este amplasata pe dealul care se inalta deasupra cheilor Banitei. Cetatea dacica deservea odinioara Sarmizegetusa Regia. Din pacate, astazi nu se mai vede mare lucru din vechea cetate – doar cateva blocuri masive de piatra. De fapt, sunt cele care au scapat de perioada comunista, celelalte fiind dislocate din istorie ca pe niste simple bucati de stanca, pentru a fi folosite la terasamentul caii ferate.
Pestera Bolii este o alta atractie a zonei si se afla in imediata vecinatate a cheilor. Mai putin cunoscuta, Pestera Bolii este singura din tara strabatuta de o apa pe toata lungimea sa – paraul Jupaneasa. Lungimea pesterii este de 455 de metri.
