In vechea traditie romaneasca, venirea primaverii nu era anuntata doar de primul ghiocel. Pentru tinerii de la sat, si in special pentru cei din sudul tarii, Dragobetele – Sarbatoarea iubirii era strans legat de venirea acestui anotimp. Unii ii spuneau ”Cap de Primavara”, ”Sant Ion de Primavara” sau ”Logodnicul pasarilor” si il sarbatoreau la inceput in diferite zile, intre 24 februarie si 1 martie. Cu timpul insa, romanii au ”declarat” ziua de 24 februarie drept sarbatoarea iubirii – Dragobetele, asa cum occidentalii aveau propria zi a indragostitilor (Valentine’s Day). Si cum orice sarbatoare adevarata romaneasca se intampina cum se cuvine, cu traditii si obiceiuri preluate din batrani, Dragobetele are si el propriul alai de datini stramosesti. Unele dintre ele se mai pastreaza si astazi, altele s-au mai uitat – de aceea merita sa le amintim.

Navalnicul atrage dragostea

Legenda povesteste ca Dragobete, fiul Babei Dochia (o fecioara preafrumoasa in tinerete), era un tanar cu parul negru ca abanosul, ochii verzi precum iarba muntelui si sarutul fierbinte ca focul. Canta din fluier si trezea iubirea in inima fetelor; de aceea romanii ii spuneau ”zeul” Iubirii si il asimilau cu Cupidon sau cu Eros, zeul Iubirii din mitologia greaca. Timp de sute de ani, Dragobete a invatat oamenii sa iubeasca si sa transmita mai departe aceasta invatatura, iar dupa ce si-a implinit sorocul, Maica Domnului l-a transformat in Navalnic – o planta magica, ce renaste in fiecare primavara. Multe fete si femei tinere poarta chiar si astazi la san pungute de matase cu cate o frunza de navalnic, despre care se spune ca alunga dusmanii si incalzeste inimile flacailor, aducand dragostea. Altii, mai pragmatici poate, in ton cu vremurile pe care le traim, impaturesc o bancnota noua sub forma de triunghi si ascund in ea frunze de navalnic. Se spune ca fiind pastrata astfel intr-un loc discret, bancnota alunga ghinionul si tine dusmanii la distanta.

Noroc la flori, noroc in dragoste

Pe vremuri, in ziua de Dragobete, fetele si flacaii de la sat se imbracau in straie noi si mergeau plini de veselie spre paduri. Adunau primele flori de primavara – ghiocei si viorele, pe care le asezau la icoane si le pastrau pana in noaptea de Sanziene (23 spre 24 iunie), cand le aruncau intr-o apa curgatoare pentru ca dorintele lor sa fie purtate peste mari si tari si sa se indeplineasca. Se spune ca cel care gasea cele mai multe flori avea noroc si in dragoste.
In unele sate, tinerii se strangeau in casa unui burlac, unde obisnuiau sa-si povesteasca amintirile traite in anul anterior de Dragobete. Gazda primitoare ii intampina cu bucate si prajiturele in forma de inimioare.

Zburatoritul sau Dragobetele saruta fetele!

Zicala a devenit cunoscuta in special in ultimii ani, insa putini stiu de unde provine. De sarbatoarea Dragobetelui, dupa ce fetele si flacaii adunau flori de primavara din padure, incepea ”Zburatoritul”. Fetele alergau cat puteau de repede spre sat, iar flacaii trebuiau sa le prinda. Atunci cand prindea fata care-i era draga, feciorul trebuia sa o sarute pe loc, de fata cu ceilalti. Sarutul pecetluia astfel dragostea celor doi, ca o logodna. Soarta hotara daca logodna avea sa dureze doar un an sau cei doi sfarseau prin a se casatori. De altfel, multe casnicii de-o viata s-au intemeiat de sarbatoarea Dragobetelui. Traditia spune ca tinerii care nu reuseau sa prinda nicio fata ramaneau singuri tot anul.

Spor in casa si belsug

In traditia romaneasca, nici femeile casatorite nu erau uitate: in ziua de Dragobete, ele trebuiau sa atinga un barbat strain, dintr-un alt sat, ca sa aiba parte de dragoste tot anul. In gospodarie, nimeni nu trebuia sa sacrifice niciun animal in aceasta zi, pentru a nu fi stricat rostul imperecherilor. Din contra, toate vietuitoarele trebuiau hranite bine – chiar si pasarile cerului. Astfel era asigurat belsugul in casa pe tot parcursul anului.

Fara cearta si fara munca

Ca sa nu-ti mearga prost tot anul, nu trebuia sub nicio forma sa te certi cu cineva in ziua de Dragobete. Cat despre treburile gospodaresti, acestea trebuiau amanate pentru o alta zi: conform traditiei romanesti, de sarbatoarea iubirii nu trebuie sa muncesti pamantul, sa cosi sau sa speli. Singurul lucru ”admis” – ba chiar, indicat – este curatenia generala a casei (semn de prosperitate).

Frati de cruce

Tot in ziua de Dragobete se alegeau fratiile si se legau juraminte intre fratii de cruce. Baietii sau fetele care faceau parte dintr-o ceata obisnuiau sa-si cresteze putin bratul in forma de cruce, dupa care isi suprapuneau taieturile usor sangerande. Astfel deveneau ”frati de cruce” sau ”surori de cruce”, ceea ce insemna ca unul era foarte prezent in viata celuilalt si participa la toate evenimentele – fie ele triste sau fericite.

Simbolistica florilor

Mostenit sau nu, obiceiul de a darui o floare persoanei iubite este apreciat intotdeauna. Sau…nu. Daca nu stii sa alegi florile pe care vrei sa le daruiesti, s-ar putea ca persoana draga tie sa perceapa gresit gestul si sa se supere. Asa ca nu darui niciodata de Dragobete narcise galbene (care simbolizeaza gelozia), maci (asimilate infidelitatii) sau cactusi (care te duc cu gandul la suferinta). Cel mai bine ar fi sa optezi pentru garoafe rosii (simbolul iubirii indelungate), crini albi (care inseamna puritate si seriozitate), camelii roz (asimilate sentimentului de dor arzator) sau flori de iasomie (care sugereaza abundenta).

Dar indiferent de traditia pe care vrei s-o urmezi, important este sa petreci si sa sarbatoresti Dragobetele, ca sa fii ferit tot anul de boli si sa nu ramai singur.