In inima Ardealului, acolo unde se intalnesc dealurile cu muntii Transilvaniei, exista un loc pitoresc, autentic, pe care nici macar modernismul zilelor noastre nu a reusit sa-l deformeze: Marginimea Sibiului. Fiind una dintre cele sase zone etnofolclorice ale Sibiului, Marginimea a profitat din plin de influentele sasilor, ale rromilor, maghiarilor si, bineinteles, ale romanilor care si-au dus veacul in aceasta regiune. Traditiile si obiceiurile celor 18 sate care intregesc zona au invatat sa convietuiasca atat de bine, incat astazi ne ofera adevarate spectacole de spiritualitate si culoare locala.
Mestesuguri si oierit
Sadu, Talmacel, Boita, Rau Sadului, Talmaciu, Rasinari, Poiana Sibiului, Jina, Gura Raului, Poplaca, Orlat, Rod, Tilisca, Saliste, Fantanele, Sibiel, Vale si Gales – localitatile care alcatuiesc Marginimea Sibiului – traiesc doar din agricultura, mestesuguri, cresterea animalelor (in special oierit) si, mai nou, agroturism. Chiar daca, in timp, au simtit nevoia sa se alinieze oarecum tendintelor vremii (cu un geam care izoleaza mai bine sau cu internet wireless), atmosfera tipic taraneasca din casutele marginenilor a ramas neschimbata.
Pe ei, locuitorii din Marginimea Sibiului, ii recunosti la fiecare festival sau targ organizat fara vreun motiv anume sau la fiecare slujba tinuta in zi de sarbatoare, dupa port: costumele lor traditionale sunt brodate in alb si negru, cusute dupa modele mostenite din stramosi. Li s-a dus vestea ca-s atat de frumoase si de autentice, incat strainii din Germania, Japonia si chiar din Canada ii onoreaza pe mestesugari cu comenzi regulate de pieptare, palarii, camasi sau costume populare intregi.
Daca nu cos sau tes, locuitorii din Marginimea Sibiului cresc animale. Oieritul este cea mai intalnita indeletnicire in aceasta zona, cu toate derivatele sale: de la fabricarea branzei (renumita la nivel national) si a preparatelor traditionale din carne de oaie, pana la prelucrarea lanii si a pieilor de oaie. Stanele din muntii Cindrel si cele din muntii Lotrului au devenit adevarate ”fabricute” pentru amatorii de gusturi autentice romanesti. Telemeaua, urda sau branza de burduf sunt alimente de baza in gospodariile si pensiunile din Marginimea Sibiului. Iar turistii nu par sa se sature niciodata de gustul lor natural sau de cel ”prelucrat” sub forma de bulz, jintita, balmos sau sloi de oaie. Oile sunt atat de sfante pentru margineni, incat locuitorii din Marginimea Sibiului le-au dedicat mai multe festivaluri, pentru a le sarbatori:
• ”Sarbatoarea oierilor” – un eveniment care are loc in fiecare an la Tilisca, pe 15 august
• ”Festivalul Branzei si al Tuicii” – organizat anual la Rasinari, in ultimul week-end din luna august
• ”Coboratul oilor de la munte” – are loc in septembrie, in Poiana Sibiului.
Dar mestesugurile marginenilor nu se rezuma la oierit si tesut. Locuitorii din satele Marginimii sunt celebri pentru confectionarea palariilor specifice portului popular – facute din clos, acel material special fabricat din lana daracita, impaslita si piuata, cum spun localnicii. La fel de celebre sunt si icoanele pe sticla pictate de ei.
Daca veti vizita Sibiul la mijlocul lunii august, veti avea ocazia sa admirati mare parte din realizarile mestesugarilor la ”Festivalul National al Traditiilor Populare”. Daca nu puteti ajunge in zona in acea perioada, nu va faceti probleme: Muzeul Sibiel adaposteste cea mai mare colectie de icoane pe sticla din Europa, iar la Muzeul Satesc Rasinari sunt expuse multe obiecte de ceramicã, mobilier pictat de mestesugarii locali si multe alte obiecte care o sa va incante cu siguranta. Este putin probabil sa traversati Marginimea Sibiului si sa nu intalniti macar un localnic imbracat in portul popular, insa daca se intampla acest lucru, e bine sa stiti ca la Muzeul din Gales veti gasi oricand o colectie impresionanta de costume populare.
Obiceiuri si traditii
Ceea ce este unic in Marginimea Sibiului este ca fiecare sat din cele 18 aflate in componenta sa are propriile traditii si obiceiuri, iar acest lucru se observa cel mai bine in zilele de sarbatoare. De exemplu, in satul Rod exista un obicei traditional – care are loc de Pasti – numit ”Mironositele”. Obiceiul aminteste de legenda biblica a mironositelor care s-au dus sa unga trupul lui Iisus cu mir si au gasit mormantul gol. Interesant este ca nu oricine poate interpreta un rol de mironosita, ci doar copilele cu varste cuprinse intre 7 si 12 ani, considerandu-se ca acestea trebuie sa fie pure, conform principiilor religioase. Desfasurarea acestui obicei are loc in biserica, dupa slujba din noaptea Invierii. Rolurile de ”crai” le revin baietilor, care ii interpreteaza pe Iisus, Ingerul si Sutasul.
De ”Udatul Ionilor”, un obicei specific satului Talmacel, s-a auzit pana peste hotare. In fiecare an, de Sfantul Ion (pe 7 ianuarie), localnicii se imbraca in straie de sarbatoare si se duc la rau. Primul care este botezat in apa raului este preotul, dupa care toti baietii ce poarta numele de Ion sunt stropiti cu apa din rau pentru a fi feriti de rele si ocrotiti de Sfantul Ion.
La fel de frumoasa si de autentica este ”Intalnirea Junilor” – eveniment de traditie care are loc in a patra zi de Craciun (pe 28 decembrie) in satul Saliste din Marginimea Sibiului. Obiceiul este foarte vechi, dateaza din 1895.