Luna ianuarie, pe lângă începutul de an, are o însemnătate istorică pentru poporul român, căci pe 24 ianuarie se sărbătorește înfăptuirea Micii Uniri a Principatelor Române sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza. Este un eveniment definitoriu în istoria țării noastre și în formarea României așa cum o știm astăzi.

Astfel, Unirea a avut la bază apropierea economică și culturală între Țara Românească și Moldova, sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza, ales domnitor în ambele principate. Data de 24 ianuarie 1859 a constituit și evenimentul de bază predecesor Marii Uniri de la 1 decembrie 1918, formându-se un stat unitar național. Ambele zile sunt evenimente de referință în istoria României și reprezintă un motiv de bucurie pentru poporul nostru.

Important de menționat este faptul că, înainte de cele două evenimente istorice, procesul de unire a început încă din 1848, prin uniunea vamală între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza și Gheorghe Bibescu. Însă, cel care a rămas în istorie ca figură fundamentală a Unirii este Alexandru Ioan Cuza.

Cine a fost Alexandru Ioan Cuza?

Alexandru Ioan Cuza, fost colonel moldav, a fost ales domnitor al ambelor principate în data de 5 ianuarie 1859 în Moldova și în data de 24 ianuarie 1859 în Țara Românească. Domnia sa a durat între 1859 și 1866, însă, la început, s-a considerat a fi o încălcare a Convenției de la Paris, atât de Poarta Otomană, cât și de Austria.

S-a dovedit, însă, că în textul Convenției, nu era menționat ca domnii aleși pentru cele două Principate să fie persoane diferite, deci alegerea lui Cuza ca domnitor și în Țara Românească a fost validată. Alegerea sa a fost favorizată și de statutul său, provenind dintr-o familie de boieri.

Considerată o perioadă optimă pentru dezvoltarea și modernizarea României, domnia lui Alexandru Ioan Cuza a avut beneficii foarte mari, creându-se la acea vreme primul Parlament unic al României și primul guvern unitar. Totodată, domnia lui Alexandru Ioan Cuza a fost marcată și de multe reforme pe care acesta le-a impus, cum ar fi secularizarea averilor mănăstirești, reforma electorală, reforma învățământului, legea agrară sau statutul Dezvoltator al Convenției de la Paris.

Marea Unire

În 1862, Alexandru Ioan Cuza a unificat puterile statului, anume Guvernul și Parlamentul și a realizat unirea politică. La finalul domniei sale, în 1866, Principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a consolidat unirea, iar prin Constituția adoptată, Principatele Unite au luat oficial numele de România, la 1 iulie 1866. Mai puțin de un secol mai târziu, la 1 decembrie 1918, s-a înfăptuit Marea Unire a Transilvaniei cu România, creându-se România de astăzi.

Deși poate nu pare așa, Unirea făcut parte și dintr-un joc politic mai mare, între Marile Puteri, astfel că Austria se opunea Unirii pentru că era susținută de Franța, iar, pe de altă parte, Prusia susținea Unirea, tocmai pentru că astfel se opunea Austriei.

Tradiții de Mica Unire

Mica Unire a rămas în amintirea colectivă un eveniment de mare importanță, iar în zilele noastre, există anumite locuri din România unde este sărbătorită cu mare seriozitate și bucurie de către localnici.

De exemplu, în multe sate din România, oamenii se îmbracă în costume populare, se organizează hore și serbează toată ziua. Apoi, la biserici, oamenii îi comemorează și se gândesc la cei care au făcut posibilă Unirea.

De asemenea, evenimentele organizate pe 24 ianuarie se deschid cu ascultarea și fredonarea imnului național.