Fie că vorbim despre sculpturile lui Brâncuși de la Târgu-Jiu, despre Castelul Huniazilor din Hunedoara sau despre tradițiile și obiceiurile din toate regiunile țării, România oferă cultură, divertisment și frumusețe autentică. 

Există, însă, unele locuri unde istoria nu a fost prea blândă și unde consecințele deciziilor luate cu zeci de ani în urmă sunt  încă vizibile. 

Un astfel de loc este reprezentat de satul scufundat de la Geamăna, din județul Alba. Acest sat nemaivăzut a devenit o atracție turistică atât pentru români, cât și pentru străinii aflați în căutare de mistere, aventură și poze inedite. Căci, într-adevăr, fotografiile realizate în zonă sunt spectaculoase și oferă o perspectivă unică asupra locului.

Povestea satului

Pentru a înțelege mai bine cum de acest sat, locuit odinioară, este acum în totalitate sub apă, trebuie să ne uităm în trecut și să rezumăm evenimentele vremii. Era anul 1978 când, în Munții Apuseni, a fost descoperit un depozit de cupru imens (cel mai mare din țara noastră și al doilea ca mărime din întreaga Europă). Conducătorul României la acea vreme, Nicolae Ceaușescu, a coordonat crearea  minei Roșia Poieni,  mină activă și în prezent. Odată cu începerea lucrărilor de extragere a cuprului, a început și seria de evenimente ce poartă numele „dezastrul natural de la Geamăna”. 

Cum se desfășoară lucrările de extragere? Cuprul și minereul extrase din mine sunt zdrobite în bucăți tot mai mici, ce duc la formarea unei pulbere amestecate cu apă și se formează un noroi destul de dens. Procesul continuă și se adaugă cianură și alte substanțe care „dizolvă” roca și separă cuprul. În final, cuprul este extras din lichidul rezultat prin electroliză și se adaugă sulfat cupric și acid sulfuric. 

Ce se întâmplă cu metalele prețioase formate? Sunt utilizate pentru crearea instrumentelor moderne pe care le folosim astăzi: smartphone-uri, computere, motoare electrice etc. 

Însă, cu lichidul rezidual ce s-a întâmplat? Ei bine, Ceaușescu nu a ridicat prea multe probleme în acest sens și a decis să folosească o vale învecinată ca depozit. După ce s-a construit un baraj, lichidul toxic a început să coboare în vale, vale ce era, de fapt, reprezentată de satul Geamăna. 

Astfel, satul a fost transformat în lac de decantare și acoperit de steril. Locuitorii, în jur de 1.000 la număr, au fost forțați să-și părăsească locuințele, iar de-a lungul anilor întregul sat a fost scufundat. 

Câteva zeci de ani i-a luat mixului toxic, rezultat în urma prelucrării cuprului, să înghită gospodărie cu gospodărie, toată localitatea. Casele, cimitirul și pământurile oamenilor se află acum sub acele depuneri toxice, iar „atracția” locului este turla bisericii, încă vizibilă, fiind construită pe cel mai înalt deal din sat – aflat la 100 de metri mai sus față de vatra satului.

În prezent, doar câțiva oameni mai trăiesc în câteva case răsfirate pe dealurile din jurul iazului. Oamenii locului sunt acolo de dinainte de dezastru sau au rămas în casele bunicilor și sunt gata să stea la povești despre sat înainte și după crearea barajului. 

Totodată, nivelul sterilului crește în continuare și, zilnic, acolo se deversează cantități impresionante de deșeuri aduse de la Cupru Min Abrud, fapt ce, în câțiva ani, va duce și la acoperirea completă a bisericii.

Cum poți ajunge în Geamăna

Deși este un lac toxic, zona atrage mereu turiști veniți să vadă cu ochii lor dezastrul de la Geamăna. Cum poți ajunge acolo?  La 90 de kilometri de Alba Iulia, se află satul Poșogani, acesta este utilizat ca punct de reper pentru a ajunge la Geamăna (depinde din ce direcție vii, satul este înainte sau după Poșogani). După ce șoseaua și drumul „bun” se termină, începe un drum deloc prietenos, pietruit și prăfuit la finalul căruia veți zări turla bisericii. 

Iată mai jos o serie de poze care ilustrează cum arată satul Geamăna acum.