Traditii si obiceiuri romanesti cu ocazia Craciunului

Traditii si obiceiuri romanesti de CraciunDe peste 2.000 de ani, Craciunul celebreaza Nasterea lui Iisus; este una dintre cele mai mari sarbatori ale crestinatatii. Nu-i vorba, colindele de peste Ocean sunt frumoase, cu tot ambalajul in care vin, dar parca tot mai frumosi sunt coconii care-ti canta in ajun in fata portii si-ti ureaza Craciun fericit! Parca nicaieri nu miroase mai bine cozonacul decat intr-o bucatarie de tara, rustica si minimalista, imbogatita doar de harul si sufletul celei care-i framanta.

Colindatul

In traditia romaneasca, Craciunul a fost asimilat intotdeauna cu un cioban zeu, un mos care aduce daruri (cas, urda, mere, colaci, nuci si vin). Colindatul anunta Nasterea Domnului si este unul dintre obiceiurile de Craciun care se pastreaza cel mai bine in satele romanesti. Se spune ca este foarte bine sa-ti primesti colindatorii, pentru ca pe langa mesajul mistic pe care-l transmit, ei aduc binele si fertilitatea in gospodarie. Si-apoi, parca te simti mai roman daca-ti rasplatesti colindatorii cu mere, nuci, vin, colaci si turte (numite si “scutecele lui Hristos”) – asa cum se obisnuieste din stramosi -, decat cu cadouri cumparate, oricat de scumpe si de personalizate ar fi ele.

In anumite zone rurale, cel mai in varsta membru al familiei trebuie sa arunce boabe de grau si de porumb in fata colindatorilor; ulterior, cu aceste boabe vor fi hranite gainile, pentru a fi spornice la ouat. Iar daca vor fi aruncate in brazda o parte din aceste boabe, recolta va fi foarte buna anul urmator.

Pe Valea Muresului, se spune ca daca in ziua de Craciun, prima persoana care intra in casa este barbat este semn de bunastare si sanatate; tot pentru bunastare, oamenii tin masa intinsa toata noaptea.

Obiceiuri

O traditie spune ca in ajunul Craciunului nu se bea rachiu, bautura diavolului, pentru ca acesta isi bate joc apoi de cel ce-l bea. In Bucovina se spune ca nu e bine sa ai lucruri imprumutate in perioada sarbatorilor de iarna, asa ca in preajma Craciunului se recupereaza sau se restituie lucrurile imprumutate. In Moldova nu se da nimic din casa in ziua de Ajun, nu se arunca nici macar gunoiul.

In zona Banatului, focul din casa nu se stinge deloc in preajma ajunului, pentru ca anul care vine sa fie spornic si luminos. Sub brad se pune un colac, un carnat si o sticla de rachiu, ca daruri pentru Mos Craciun, si graunte si fan – pentru calul sau. In seara de ajun, baietii isi pun masti de femeie, iar fetele masti de barbat si pleaca in sat la colindat, unde sunt cinstiti cu colaci, carnati si rachiu sau vin.

Si in Transilvania se colinda in ajun de Craciun: dimineata colinda copiii mici, seara vin copiii de scoala care canta colinde la fereastra si primesc nuci si colaci, dupa care urmeaza flacaii – care sunt cel mai bine primiti in casele cu fete de maritat. Un alt obicei transilvan este colindatul cu “capra” – la care participa flacaii din sat si tinerii insurati. Un tanar este deghizat in capra si danseaza in curtea celor colindati.

Maramuresul este parca o zona predestinata traditiilor de Craciun. Acolo se intalnesc cel mai bine traditiile crestine cu cele pagane – este zona in care se desfasoara “jocul mosilor” (colindatorii sunt deghizati in mosi, care danseaza si le ureaza gazdelor sanatate si fericire). Toti colindatorii, de la mic la mare, sunt rasplatiti cu cate un colac (care simbolizeaza soarele), mere si nuci. In ziua de Craciun nu se spala rufele si nu se da nimic de imprumut. Ca o ciudatenie, se spune ca daca in acea noapte animalele dorm pe partea stanga, va fi o iarna lunga si geroasa.

Si pentru ca focul din casa nu are voie sa se stinga in noaptea de Craciun, se aseaza pe foc o buturuga mare, numita si “buturuga de Craciun”.

In Moldova si Bucovina, toate activitatile din ajun sunt considerate ritualuri pentru protectia gospodariei si a animalelor. Femeile coc in aceasta zi un colac in forma cifrei opt, care urmeaza sa fie afumat in primavara si pus intre coarnele boilor care ara pamantul. Masa de ajun trebuie sa contina 12 feluri de mancare si nimeni nu are voie sa se atinga de ele pana cand nu vine preotul sa le sfinteasca.

Un alt obicei este mersul cu “Steaua”, pe care-l fac copiii deghizati in magi – semnificatia lui s-a pierdut in timp, insa scopul era ca oamenii sa fie anuntati de nasterea lui Hristos.

In Oltenia se obisnuieste ca in ajun focul sa fie scormonit de catre toti membrii familiei (si chiar de catre colindatori), pentru ca anul urmator sa fie bogat si roditor, iar gospodaria sa fie protejata de boli. Dupa care se pregatesc “colinzile”, niste bete de alun curatate de coaja, care sunt trecute apoi prin fum de pin. Femeile batrane pregatesc atatia colaci cate “colinzi” sunt si apoi dau de pomana unui membru al familiei o “colinda”, o lumanare, un colac, nuci, mere, zahar si bomboane, rostind numele unui mort. Ritualul de ajun se incheie cu cina in familie, dupa care cei mici pleaca la colindat.