Judetul Harghita este, fara indoiala, unul dintre cele care au foarte multe de oferit: pe langa peisajele incantatoare, ai ocazia sa intalnesti lacuri de poveste, castele, o salina vestita si multe alte minunatii. Trei zile de weekend (sau patru, daca vorbim de un weekend prelungit) se pot transforma cu usurinta in trei-patru zile de poveste daca alegi sa le petreci in Harghita. Iata mai jos cateva idei despre cum ti-ai putea organiza timpul in asa fel incat sa cuprinzi o parte din minunatiile de care vorbeam mai devreme.
Ce poti sa vizitezi in judetul Harghita
Salina Praid si strandul cu apa sarata
Incepem cu localitatea Praid, care este cea mai mare comuna din judetul Harghita. Si foarte renumita, datorita salinei care-i poarta numele si care atrage anual, prin frumusetea ei, foarte multi turisti. Ocnele de la Praid, din muntii Gurghiului, sunt atestate inca din 1493. Baza de tratament din incinta salinei, aflata la 120 de metri adancime, functioneaza din 1980. Insa cei care coboara in subteran nu o fac doar pentru o cura de tratament in mediul salin, ci si pentru a-si petrece timpul liber intr-un mod inedit: facand escalada in Parc Aventura, gimnastica, jucand ping-pong sau pur si simplu vizitand bisericuta si muzeul din incinta salinei (in care poti vedea cum se extragea sarea din cele mai vechi timpuri si pana astazi).
Tarife: 25 lei /zi pentru adulti, 15 lei/zi (copii, studenti), gratuit pentru copiii sub 3 ani. Exista si doua variante de abonament (minim 5 zile): 12 lei/adulti, 8 lei/copii.
In Praid nu doar subteranul amenajat al minei de sare este spectaculos, ci si peisajele care te vor lasa mut de uimire la iesire: stancile abrupte, padurile, stradutele inguste ale localitatii. Poti sa inchei prima zi de weekend cu o baie in cel mai mare strand cu apa sarata din Romania – este tot in Praid, iar bazinele sale ocupa aproape 2.000 de metri patrati.
Cum ajungi
Daca vii din Bucuresti, traseul pe care poti sa-l urmezi cu masina este Bucuresti – Ploiesti – Brasov – Odorheiu Secuiesc – Praid (312 km)
Dinspre Timisoara, ai ceva mai mult de mers, cam 380 km, dar traseul este frumos si nu foarte obositor: Timisoara – Lugoj – Deva – Alba Iulia – Blaj – Praid.
Daca esti din Constanta, mergi pe ruta Constanta – Bucuresti – Ploiesti – Brasov – Odorheiu Secuiesc – Praid (540 km) si vei face in jur de 7 ore.
Castelul Lazar
In a doua zi de weekend, dupa ce savurezi cafeaua in aerul proaspat al diminetii, poti sa pornesti spre Lazarea, o localitate aflata la doar 50 de kilometri, in care se afla Castelul contelui Lazar. Castelul construit de familia care-i poarta numele imbina trei stiluri arhitectonice: romanic, gotic si renascentist. Desi cladirea medievala initiala a fost demolata, s-au pastrat elemente ale vechii cladiri, astfel ca cel mai vechi corp dateaza din 1532. De remarcat sunt scara monumentala a castelului, inscriptiile si blazoanele care decoreaza bastioanele, dar si cornisa superb pictata in stil renascentist.
Dupa incendiul habsburgilor din perioada 1706 – 1707, doar incaperile din incinta zidului estic au ramas intacte. Dupa ultimele cercetari, din 1982, a fost consolidata “Sala cavalerilor”, bastionul din spatele acesteia, temnita, fatada sudica si picturi vechi din 1532.
Astazi, ansamblul arhitectural este declarat monument istoric; este administrat de Centrul Judetean de Creatie din Harghita, insa in incinta sa traiesc si mostenitori ai familiei Lazar.
Cetatea Miko
Dupa ce parasesti Castelul contelui Lazar iti poti continua itinerariul de weekend prin judetul Harghita coborand spre municipiul Miercurea Ciuc, unde vei descoperi sau redescoperi o alta comoara a judetului: Castelul Miko, cel mai important monument al orasului. Are o istorie de 400 de ani, desi la ora actuala adaposteste Muzeul Secuiesc al Ciucului.
Castelul Miko a fost construit in 1631 de Ferenc Hidvegi Miko, un consilier al principelui Gabriel Bethlen. Realizata in stilul renasterii tarzii, constructia are o suprafata geometrica regulata si bastioane italienesti. Dupa moartea lui Ferenc Hidvegi Miko, castelul i-a fost lasat mostenire lui Miko Jozsef, ajungand ulterior in proprietatea lui Damokos Tamas, judele suprem al scaunului Ciuc. Castelul a tinut loc de cazarma a trupelor imperiale pana in 1764, au fost reorganizate regimentele secuiesti. In 1970, castelul Miko a fost restaurat in intregime, devenind sediul Muzeului Secuiesc al Ciucului. Pe terenul din spatele castelului exista o expozitie in aer liber, care cuprinde sase case taranesti din zonele Plaiesii de Sus, Cozmeni, San-Simion, Corund, Ciuc-Sangiorgiu si Joseni. In curtile lor poti admira o fantana medievala, un hambar si 16 porti secuiesti traditionale din toate zonele etnografice ale judetului. Mai multe despre acest castel puteti citi AICI.
Lacu Rosu si Lacul Sf. Ana
In ultima zi de weekend, poti opta pentru o vizita la unul din cele mai frumoase lacuri ale Romaniei, ambele situate in judetul Harghita: Lacu Rosu si Lacul Sf. Ana. Primul dintre ele se afla pe langa Cheile Bicazului, la circa 26 km de orasul Gheorghieni – pe DN 12C. Lacul s-a format in urma cu aproape 200 de ani, in urma prabusirii unor stanci din Muntele Ghilcos. Lacul este in forma de „L”, nu este mai adanc de zece metri, iar culoarea specifica (de unde si denumirea sa) se datoreaza solurilor de culoare rosie, bogate in oxizi si hidroxizi de fier, care curg de pe versanti. Imaginea este spectaculoasa, mai ales ca luciul apei este strapuns din loc in loc de numeroase cioturi de copaci – legenda spune ca pe vremuri in acest loc s-a scufundat o padure de brazi.
Unic in Europa Centrala si de Est, Lacul Sf. Ana s-a format pe fundul craterului unui vulcan stins in masivul Ciomatu, in urma cu peste 10.000 de ani. Este singurul lac vulcanic din Romania si are o adancime de sapte metri. Specific acestuia este faptul ca lacul nu are nici urma de oxigen, de aceea in adancurile sale nu traieste nicio vietate. Lacul este amplasat la 55 kilometri distanta de Miercurea Ciuc, mergand inspre municipiul Sfantu Gheorghe, pe DN 12.
Daca mai ai timp la dispozitie, merita sa treci si prin statiunea Baile Tusnad, care se afla la 20 km de Lacul Sf. Ana.
